O sa incerc sa scriu cel mai sincer post de pana acum,deci probabil,va fi cel mai ”neartistic”.
E vorba despre prietenie,pentru ca ea e importanta pentru noi toti,cred.Nu pot sustine ca am dreptate in tot,dar asta cred si asta scriu.
Cu totii gresim,desi ne este greu sa recunoastem.Uneori facem atat de multe sau de grave greseli (spun grave pentru ca afecteaza intr-un mod ”tragic” legaturile dintre noi), ca ne vine mai usor sa aruncam pe celalalt vina,pe circumstante si de cele mai multe ori .. renuntam.Suntem condusi de orgoliu si asta cu siguranta nu e un lucru cu care sa ne mandrim.Altii credem ca nu e bine sa ne complicam, ca decat sa ne chinuim incercand sa ne modelam unul dupa celalalt,mai bine schimbam persoana si o cautam pe cea care ne accepta asa cum suntem.Bun,pe de o parte acest lucru e adevarat,pentru ca,intr-adevar,”cine ne iubeste,ne iubeste asa cum suntem”.Doar ca daca o relatie de prietenie,de dragoste nu mai merge asa cum trebuie,nu inseamna ca nu exista afectiune si ca nu se merita sa lupti pentru ea.Inseamna ca exista probleme,iar problemele trebuie rezolvate atunci cand iti pasa cu adevarat.In momentul cand iti dai seama ca ”asa nu se mai poate”, mai fa o ultima incercare .. mai da-ti o sansa tie,mai da-i o sansa si celuilalt!Sansa nu se da inchizand ochii si prefacandu-te ca nimic nu s-a intamplat!NU!Pentru ca sa nu faci decat sa ascunzi ”gunoiul”,care odata si odata tot va iesi iar la suprafata!Am invatat de la cineva (se stie EL cine)ca intr-o relatie de orice tip cea mai importanta e comunicarea.Important e sa spui ce gandesti MEREU ,deoarece celalalt nu are de unde sti ce crezi,chiar daca ai impresia ca ar trebui sa ghiceasca pentru ca te cunoaste bine.Lucrurile sunt toate interpretabile.De asta e bine sa vorbesti.S-ar putea ca ceea ce faci sa fie inteles total invers.Un prieten are locul lui,pe care nimeni nu i-l ia,indiferent de ce se intampla.Legaturile puternice nu se uita niciodata,pentru ca ele au fost construite pe sentimente si amintiri.Nu poate nimeni condamna un om pentru ca renunta,dar e atat de trist pentru el sa-si dea seama intr-o zi ca n-a facut tot ce a putut sa salveze lucrul pe care il iubea..Suntem diferiti si probabil din cauza asta nu avem aceleasi asteptari,aceleasi pretentii,aceleasi moduri de a actiona.Dar odata ce pretinzi a fi un bun prieten,trebuie sa inveti sa ierti si sa-ti ceri iertare,sa nu faci reprosuri care dor atunci cand nu esti sigur ca ai dreptate,sa ai rabdare,sa fii dispus sa asculti si sa intelegi,sa cedezi din cand in cand,chiar daca nu numai tu ai gresit poate..Prietenia nu e un razboi de orgolii,de putere..Avem personalitati diferite si suntem deosebiti in felul nostru…timizi,curajosi,ambitiosi,visatori,directi,sociabili,cu picioarele pe pamant,glumeti sau nu,alintati sau reci..si cu totii gresim,oricat de mult ne-am stradui sa n-o facem,ne deranjeaza lucruri diferite,ne plac lucruri diferite..Dar lucrurile acestea nu sunt sau nu ar trebui sa fie piedici intr-o prietenie.Doi prieteni se accepta asa cum sunt,insa,in schimb,fiecare are datoria sa isi modeleze caracterul pentru a evita neintelegeri.Important e si sa stii sa vorbesti,sa nu jignesti si sa nu acuzi nefondat.Oricat de impulsiv este un om,trebuie sa stie sa-si controleze emotiile si mai ales nervii,pentru ca ei nu sunt o scuza,desi noi ii luam de obicei ca si cum ar fi.Nervii nu fac altceva decat sa impinga omul sa scoata ce-i mai urat din el, sa spuna vorbe care ranesc,toate intr-o forma urata.Si prietenia nu e asa..
Prietenia e iubire,sustinere si adevar
. Un prieten adevarat iti spune adevarul asa cum il vede el si asa cum tu il intelegi cel mai bine,te asculta mereu,te sfatuieste daca ii sta in putere s-o faca,este alaturi de tine cand esti trist,dar si atunci cand ai toate motivele sa fii fericit.Nu-ti cere mai mult decat poti da,dar iti da cat poate el de mult.Un prieten nu te uita niciodata,indiferent unde te duce viata,ce se schimba sau cata lume apare in peisaj.Un prieten te sprijina in lucrurile bune pe care le faci si iti spune atunci cand gresesti.Un prieten nu te minte decat ca sa nu te raneasca ,dar oricum sfarseste prin a-ti spune adevarul.Un prieten nu are niciodata 2 fetze cu tine.Un prieten te iarta atunci cand ii gresesti cu nestiinta ori constient,dar iti recunosti greseala,iti ceri iertare si repari ceea ce ai facut.Un prieten iti accepta scuzele si te imbratiseaza puternic,pentru ca si lui,fii sigur ca, i-a fost dor de tine..
P.S: Ceva ce am omis sa spun e ca oamenii se mai schimba,conceptiile lor despre viata la fel,dar asta nu implica neaparat si faptul ca sentimentele lor se schimba!:)
Ioana